Debutul editorial al lui Bogdan Dumitrescu, SMS, evocă subtil, în maniera borgesiană, cărările ascunse ale sufletului, având ca temă centrală eşecul, transformarea lumii în imagini false, copii imperfecte ale unor repere care more or less description
nu mai există. Aflată la confluenta prozei şi a poeziei (formă de evocare - „mesaje text” - având destule şanse să capete notorietate pentru astfel de scrieri), cartea învăluie şi dezvăluie imagini şi figuri, încheindu-se în punctul din care a început, întocmai ca o rolă de film rulată invers.

„Bogdan Dumitrescu citise proza la cenaclul «Litere», pe vremuri, apoi l-am pierdut din vedere. Cu atât mai mult m-am bucurat, ca-n parabola fiului risipitor, când a reapărut printre noi, şi încă purtând în braţe un manuscris de frumoase şi incitante proze scurte. El este ultimul mohican al cenaclului pe care-am avut onoarea să-l conduc cu un deceniu în urmă şi care-şi poate face de-acum bilanţul complet. Salut deci un nou prozator, fantast şi colorat, autor de parabole surprinzător de graţioase, dar şi înţelepte, venind din Cortazar sau Borges la fel de mult ca şi din postmodernii americani. Tema centrală a mai tuturor micilor poeme în proză din acest volum este derealizarea, transformarea lumii în copiile fără original ale lui Baudrillard. Reconstruirea realului de către medii, advertising, film, cartoons, benzi desenate e deconspirată aici într-un discret spirit elegiac. Există în SMSpagini desăvârşite, de o poezie autentică, dincolo de orice teză sau tematică impusă. Ele sunt suficiente ca să valideze un debut literar foarte interesant, într-o zonă în care puţini prozatori din noul val s-au încumetat.” (Mircea Cărtărescu)