Home / Citeşte mai mult / Arhiva recenziilor - Etapa 6

Ana Napirlica despre Maestrul de go:recenzie premiată

Copertă 'Maestrul de go'Încă de la primele rânduri sorbite cu nesaţ am simţit că în cele ce urmează voi pătrunde într-un univers despre un om, destin special. Consider că nu există coincidenţe, astfel încât faptul că maestrul de go făcea parte din a 21-a generaţie, adică de trei ori şapte, semn al creaţiei perfecte, mi-a insuflat acel dram de imprevizibil magic pe care aveam să-l descopăr mai târziu.
Romanul e remarcabil pentru că descrie într-un mod absolut unic partida de go, de adio, dintre un venerabil maestru, Honinbo Shusai, şi un jucător talentat, însă din noua generaţie. Totul se petrece într-un mod simbolic şi inevitabil se tratează ciocnirea dintre tradiţie şi modernizare. Într-un sens larg, mentalitatea şi modul de percepţie diferit al noii generaţii. Asistăm astfel la momentul când geniul şi spiritul înalt al maestrului nu se mai regăsesc printre toate tertipurile tineretului care strică puritatea partidei de go ca operă de artă.
“În Japonia, goul este mai mult decât un simplu joc, un diverstisment, a devenit o Cale şi o Artă. Venind din vremuri străvechi, în el pulseaza misterul şi înaltele calităţi ale Orientului. ”

Povestea este însă îmbibată cu amara boală ce îl cuprinde pe meijing, rezultând un final sumbru. De fapt, arta, mitul invincibilităţii lui s-au metamorfozat în însuşi maestrul şi, odată distruse, l-au furat şi pe meijing. Finalul e previzibil, dar impresionantă e antiteza produsă între cei doi adversari. Maestrul avea un scop superior, de a avansa pe calea artei, şi era condus de spiritul de luptă. Prefera să se cufunde în joc decât să se preocupe de adversar. E omul în care mai trăiesc adevăratele valori. Omul care se miră în faţa obiceiurilor bizare ale tinerilor şi a lipsei lor de maniere, profunzime.

Pentru neiniţiaţi în arta goului, lectura poate părea dificilă, însă dincolo de aceste “impedimente” în o buna înţelegere a romanului, apar elementele de substrat, esenţiale. Faptul că maestrul îşi compusese partida ca pe o operă de artă şi că forţa de joc nu i-a dispărut nici din cauza vârstei, nici din a bolii, dă un impuls. Un impuls spre luptă, dăruire, jertfă.

Cu siguranţă “Maestrul de go” reprezintă o lectură presărată cu învăţăminte, iar stilul în care autorul a reprodus acea ultimă partidă face cartea demnă de premiul Nobel pentru literatură. ( “Kawabata este un poet al nuanţelor, al imperceptibilului.” Commonweal )

Cristina Posircaru despre Străini:

Copertă StrăiniExista rani care ne urmaresc mult timp dupa ce le-am crezut uitate. Astfel i se intampla si personajului central al romanului “Straini” de Taichi Yamada, scenaristul Hideo Harada. Rana provocata de pierderea parintilor in copilarie se redeschide pe neasteptate. Personajul in varsta de 48 de ani isi regaseste parintii morti intr-un cuplu mult mai tanar decat el. Pendularea intre real si fantastic determinata de acest fapt asigura o lectura savuroasa si incitanta.

Cartea prezinta paradoxul relatiilor interpersonale contemporane. Ne simtim de multe ori mai aproape de propriile fantasme decat de oamenii din jur. Astfel, imaginile iluzorii ale sinelui devin mai importante decat realitatea pe care o impartasim cu ceilalti. Dupa divort Hideo Harada se instraineaza de fosta sotie si de propriul copil, dar devine extrem de apropiat de o femeie cu 15 ani mai tanara decat el, cunoscuta recent. Personajul plateste scump afectiunea daruita de aceasta si de fantasmele parintilor sai. Doar intoarcerea la realitate si, implicit, la singuratate il mai poate salva.

Fie ca este vorba despre rani vizibile, pe care le ascundem de ceilalti, cum este cazul femeii intalnite de Hideo Harada, fie ca este vorba despre rani invizibile, pe care le ascundem de noi insine, cu totii purtam o cicatrice a unei rani care inca ne doare.

Elena Bud la Despre Dumnezeu şi om:

Copertă 'Despre Dumnezeu şi Om'
Cele două romane Război şi Pace şi Ana Karenina, îl fac deodată faimos pe Lev Tolstoi. Viaţa merge înainte pînă cînd Tolstoi trece printr-o depresie cumplită. Pentru ce-a trăit de fapt? Moartea se apropie, iar el este nepregătit ca un copil. Groaza de moarte mai ales îl aruncă în căutarea lui Dumnezeu.

Aşa găseşte Tolstoi Evanghelia. Sufletul i se luminează şi se converteşte. Dar ceea ce îl fixează cel mai mult din Evanghelie este tocmai Predica de pe munte.

Predica de pe munte

În predica de pe munte Hristos a căutat să îndrepte ce se stricase printr-o greşită educaţie şi să dea ascultătorilor Săi o dreaptă concepţie despre Împărăţia Sa şi despre propriul Său caracter. Dar El n-a atacat direct rătăcirile oamenilor.

El a văzut mizeria lumii adusă de păcat, dar nu le-a pus în faţă o descriere vie a stării lor de nelegiuire. I-a învăţat lucruri nemărginit mai bune decât acelea pe care le cunoscuseră. Fără a combate ideile lor despre Împărăţia lui Dumnezeu, El le-a făcut cunoscut condiţiile intrării în această Împărăţie, lăsând pe seama lor să tragă concluziile privitoare la natura ei.

Cu un sistem de valori în suflet, Tolstoi îşi reneagă romanele şi, de aici înainte, este hotărît să scrie orientat numai spre morala biblică. Datorită faptului că Tolstoi a avut bunul obicei să-şi ţină un jurnal, în care-şi nota toate evenimentele şi lupta sa lăuntrică, până în cele mai mici detalii, suntem în temă cu itinerarul său spiritual.

Idealurile morale din Evanghelie l-au atras ca o flacără, cu toate că nu reuşea să le aplice în viaţă. Jurnalul este însă martorul că Tolstoi s-a străduit să urmeze literal Predica de pe munte. Odată, după ce a citit porunca pe care Iisus a dat-o tânărului bogat…

Porunca pe care Issus a dat-o tânărului bogat

În Sfînta Evanghelie de astăzi scrie că un tînăr oarecare s-a apropiat de Mîntuitorul, a îngenuncheat înaintea Lui şi I-a zis: Învăţătorule bun, ce voi face ca să dobîndesc viaţa cea veşnică? (Luca 18, 18).

Mîntuitorul i-a arătat că pentru a intra în viaţa veşnică trebuie să păzească poruncile date de Dumnezeu lui Moise. Tînărul a zis că toate le-a păzit din tinereţile sale. Auzind Mîntuitorul aceste cuvinte, a spus: Încă una îţi lipseşte. Vinde toate cîte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri şi vino de-mi urmează Mie (Luca 18, 22).

Prin aceste cuvinte Mîntuitorul i-a arătat calea cea înaltă a desăvîrşirii care este mai presus de poruncile Legii Vechi. Cu alte cuvinte Mintuitorul i-a spus: “Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile cele date de Dumnezeu lui Moise. Iar dacă voieşti să fii desăvîrşit mergi, vinde-ţi averile tale şi le dă săracilor şi vino de urmează Mie”.

Iar el auzind acestea, s-a dus întristat că avea avere multă. (Luca 18, 23) Vedeţi cît de mare piedică în calea mîntuirii, şi mai ales a desăvîrşirii, este averea pentru acela care o iubeşte şi îşi lipeşte inima de ea? Vedeţi pentru care pricină Mîntuitorul a zis: Căci cu anevoie va intra bogatul în Impărăţia Cerului (Matei 19, 23) şi că mai lesne este să treacă funia corabiei prin urechile acului, decît bogatul să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (Luca 18, 25).


Scrie o recenzie!
Poţi câstiga un set complet al celor 10 titluri ale programului “Citeşte mai mult” şi un ceas Vodafone România.