Home / Citeşte mai mult / Arhiva recenziilor - Etapa 4
Ca sa citesti “Mantia de stele” trebuie ca, macar o data, sa te fi intrebat ce se ascunde dincolo de misterul care invaluie orice intalnire de dragoste. Ca sa intelegi “Mantia de stele”, nu trebuie decat sa fii deschis catre un experiment literar, curios sa descoperi un mod inedit, ca structura si fir narativ, de a spune povesti de iubire.
Prin complexitatea lui, romanul lui Pavic se sustrage prezentarilor clasice, impiedica maniera rezumativa de abordare, iar aceasta este un lucru bun. Un roman care nu se incadreaza in tipare, provoaca la randul sau o eliberare de acestea.
Construita dupa formula unui horoscop (al dragostei), “Mantia de stele” este o carte divinatorie a vietilor prezente si trecute, care se innoada in punctul in care nevoia, dorinta de iubire si de “celalalt” sunt atat de puternice incat strabat inapoi veacuri, regasindu-si expresia in viata onirica. Aceeasi poveste de dragoste este spusa (pe buna dreptate scriitorul fiind denumit “Seherezada secolului XX”) din diferite puncte temporale, din diferite puncte ale constelatiilor zodiacale, purtand pecetea destinului astrologic sub care se zbat sufletelor celor ce isi cauta compania. O cautare plina de mister si de magie presarata de jocurile hazardului si ale sperantei ca, odata cu sfarsitul acestui vis, ne intoarcem la realitatea dragostei mult dorite.
Regasindu-se mereu sub dominatia altor planete, unele induratoare, milostive, altele nefaste, cei doi indragostiti ajung la capatul calatoriei sub protectia planetei Venera, planeta frumusetii si a iubirii, cu avantul celor care si-au repetat de a atatea ori intalnirea, dorind, ca atunci cand va fi vremea, sa fie… perfecta. Oare cate alte intalniri am avut, pana cand se ne regasim impreuna? Dar dragostea nu este o destinatie fixa nici macar pentru cei ce-si sunt sortiti unul altuia, nici macar pentru cei care au strabatut harta astrologica, cartografiand inconstient teritoriul relatiei lor. Dragostea trebuie ingrijita, hranita, precum o floare delicata, pe care nu o rupi si nu o dezradacinezi, dupa cum ti-e placul. Pentru ca in vis ei si-au intalnit pentru prima data pasii, pentru ca mesajele tainice si criptate au fost cele care le-au purtat promisiunile de iubire si revedere, ea, al carei nume i-a fost uitat, incearca sa intoarca chipul iubitului catre viitor, sa il desprinda de un prezent (ingenuncheat de un razboi sangeros) care e in stare sa ucida totul in jur, caci iubirea poate supravietui cata vreme isi poate regasi reflexia intr-un viitor comun… Ori acest viitor comun trebuie construit, mereu si mereu.
Dincolo de a fi o experienta literara inedita, care reduce la tacere mecanismele si raspunsurile deja stereotipe ale ratiunii, cartea lui Pavic este o calatorie initiatica, al carei final reprezinta, pana la urma, un nou inceput. Este o metafora care surprinde natura ciclica a vietii, si cautarea constanta a unui anumit tip de relatie. O relatie completa, providentiala.
Un început de roman în care „găşkarul” Alex ne istoriseşte „tolkafteli”, tâlhării, stări produse de consumul drogurilor, „bătrânul viol”, pe scurt un „horrorshow”. Timpul nedefinit, se putea întâmpla în trecut, însă ceva asemănător se poate întâmpla chiar acum sau peste un deceniu. Istorisirea într-un limbaj aparte, cu picături de umor, cu multă revoltă şi furie împotriva ordinii sociale, numai muzica lui Beethoven, aducând pentru scurt timp, o bucurie care învăluie şi linişteşte totul. Povestirea nu este doar scenariul unui film american cu personaje precum „găşkarul” Alex. După startul furtunos, întrebările grave se dezvăluie odată cu întâmplările, prin care trece personajul principal. Putem permite statului să-i „trateze” pe infractorii inveteraţi, încât aceştia să nu mai poată face rău celorlalţi şi să acţioneze mecanic făcând binele impus de stat? E mai important de a le lăsa oamenilor capacitatea de a alege chiar cu riscul ca aceştia să ucidă şi să distrugă cu bună ştiinţă? Îi preferă „Marele Bog” sau Dumnezeu pe cei care fac un bine impus, fără a avea deci vreun merit, celor care pot alege şi aleg răul? Nu este un scriitor care se împotriveşte statului şi ordinii sociale pentru a schimba ceva, asemănător adolescentului agresiv şi distrugător, pornit împotriva tuturor? În desfăşurare dialectică, trăim exuberanţa conducătorului unei bande periculoase, apoi tratamentul prin care Alex devine incapabil de a mai fi agresiv, disperarea, tentativa de suicid şi, în sfârşit, ultima etapă a povestirii, încercarea de a-şi reveni, de a depăşi ceea ce s-a întâmplat…Dacă personajul nostru principal va reuşi să-şi revină, modul în care se încheie romanul şi multiplele interpretări care pot fi construite, sunt provocările pe care cititorul trebuie să le accepte, din partea unuia dintre cele 100 de romane de citit într-o viaţă. Cititorul trebuie doar să întindă mână spre „raftul întâi”, să deschidă cartea şi va începe imediat un „balşoi horrorshow”.
Aceasta carte, controversata prin expunerea unor probleme sociale, prezinta viata unui baiat; un baiat numit Alex, care adopta un comportament violent, agresand, violand, sau chiar omorand oameni impreuna cu prietenii sai; Petre, Dim si George.
Din cauza unor neintelegeri cu prietenii sai, Alex este batut de acestia, fiind lasat sa fie prins de politie.
Pentru a deveni o persoana buna, el este supus unui tratament care cu siguranta il va vindeca: tehnicile lui Ludovic. Desi nu ii este explicat in ce consta tratamentul, baiatul, de doar cincisprezece ani, este pus sa semneze un document ca este de acord, fara a avea voie insa sa-l citeasca. Alex este obligat sa vizioneze filme violente, care ii provoaca un disconfort imens, iar creierului sau i se aplica un “brainwash”.
Eu cred ca societatea in care Alex traieste, actioneaza de doua ori gresit. Prima oara lui Alex nu i se ofera o educatie bazata pe morala, prin care el sa urmeze dogmele parintilor sai, ci il indeparteaza si il instraineaza de acestia. A doua oara, societatea greseste, intrucat ii schimba lui Alex comportamentul facandu-l un om ”bun”. Asta il raneste pe baiat, intrucat el numai reuseste sa isi reia obiceiurile de dinainte de tratament si numai gaseste nimic, ce i-ar putea face placere. Pana si simpfonia a 9-a a lui Beethowen sau “Singing in the rain”, care erau melodiile lui preferate, ii displac si ii provoaca depresie.
Cartea mai prezinta o problema sociala: razboiul dintre generatii. Paintii lui Alex nu reusesc sa il creasca in traditiile lor, pierzand controlul total asupra lui. La cinsprezece ani Alex devine independent de ei, actionand doar din instincte, fara a fi indrumat de parinti.
Un alt aspect important al cartii este limba. Desi cartea este scrisa in engleza, contine totusi o multime de cuvinte rusesti, cum ar fi: to viddy( a vedea), a chelloveck( om), Bog ( Dumnezeu) si altele. In prima parte sunt foarte multe cuvinte rusesti, pe care un cititor obisnuit nu le intelege, devenind confuz si nervos, in timp ce Alex poseda o claritate a acestor cuvinte, folosindu-le foarte des. Dar in partea secunda si in partea a treia, rolurile se inverseaza; cititorul se obisnueste cu aceste cuvinte, frecventa lor scade, in timp ce Alex devine confuz, nemaiintelegand ce se intampla cu el. Astfel Anthony Burgess se joaca cu senzatile, pe care cititorul le are pe parcurs ce citeste cartea astfel incat, el trece de la confuzie la incredere.
William S. Burroughs spune: ,,Nu cunosc vreun alt autor, care sa fi facut atat de multe cu limba…o carte foarte nostima.”
,,Portocala mecanica” este o capodopera a lui Anthony Burgess, care cu siguranta te va face sa te gandesti inainte sa actionezi, chiar daca esti adolescent sau om matur. Totodata, iti sunt prezentate niste critici dure cu privire la libertatatiile, pe care le ai intr-o societate.
Cartea aceasta este scrisa de un om care isi astepta sfarsitul. Relationarea cu Dumnezeu e singurul lucru pe care il mai putea face. Isi dorea intalnirea cu Dumnezeu, isi dorea sa il cunoasca in adevarata insemnatate si nu dupa dogmele religioase impuse carora Lev Tolstoi li se impotrivea vehement. Avea convingerea existentei acelei fiinte supreme, dar de asemenea avea o sumedenie de alte intrebari pe care simtea nevoia sa si le puna, in vederea apropierii de adevarul suprem de a carui existenta era constient dar isi dorea sa-l inteleaga sau macar sa primeasca o revelatie a sa. Tolstoi nu este altceva decat un foarte bun exemplu al omului care rationalizeaza existenta umana si isi doreste definitivarea, de fapt, apropierea de perfectiune a cunoasterii lumii dar mai ales a cunoasterii de sine, toate acestea fiind posibile, in final, numai prin cunoasterea de Dumnezeu!
Este o carte care prezinta in sinele ei un adevar, un adevar absolut care merita descoperit prin simplul act al lecturii! Cele 6 povesti te vor pune pe jar, te vor face sa meditezi in fiecare secunda a zilei, atat de intensa e cartea incat te va capta cu totul. Si merita din plin, e o carte cu totul aparte pe care nu trebuie sa o ratezi!
Aceasta carte ma uimit profund, actiunea porneste de la un eveniment real - autorului ii moare fiica la doar cateva saptamani de la nastere, chiar daca ma asteptam sa aflu mai multe detalii despre circumstantele mortii sau despre incercarile medicilor de a o salva pe Isa, cu cat inaintam in citit descopeream un alt subiect dialogul autorului cu copilul, intr o alta limbA. Prin intermediul cartii aflam toate sentimentele autorului de disperare, spaima, melancolie si apatie in final.Copilul-umbra depaseste starea de doliu, descriind mai degraba stari poetice posibile. Autorul a incercat sa arate suferinta nedescrisa la pierderea unui copil si toate mijloacele pe care un parinte incearca sa se agate de ideea ca copilul il aude.
Avem în faţă o carte confesiune şi în acelaşi timp o marturisire de credinţă .Dupa o viaţă tumultoasă şi dupa un efort creator încarcat ,spre ultimii ani Lev Tolstoi se retrage in colţul său de rai pamântesc moşia Yasnaia Polyana unde va şi muri la 20 noiembrie 1910 . În ultima sa operă ,,Despre Dumnezeu si om .Din jurnalul ultimilor ani’’, marele romancier rus caută împăcarea cu sine , dar şi cu lumea . Jurnalul este unul atipic, şi in el putem găsi un adevarat catehism.Tolstoi face o apologie a legilor moralităţii interpretate in stil biblic , propunând ca modalitate de salvare a lumii iubirea duşmanilor şi intoarcerea şi celuilalt obraz . Se pune accent pe dualitatea corporal/spiritual ; finit (omul) si infinit (Dumnezeu) . Tolstoi afirmă că toate revoluţiile sunt dăunatoare si zadarnice , iar cei ce le înfăptuiesc sunt mânaţi de egoism , autorul referindu-se la marile mişcări ce au zguduit Rusia in 1905 , dar poate şi anticipând ,,marea revolutie din octombrie 1917’’.
Referitor la cunoaşterea lui Dumnezeu , Tolstoi propune în primii ani ai jurnalului 1907-1908 un tip de cunoaştere catafatică afirmând că Dumnezeu este iubire şi că omul este o manifestare a divinităţii . Dumnezeu este perceput de autor ca o fiinţă vie şi personală :,,Mă adresez lui Dumnezeu ca unei persoane’’. În acelaşi sens Tolstoi crede ca lumea este manifestarea lui Dumnezeu , iar prin om intră iubirea divină , ceea ce determină această creatu- ră să emane viaţă . Încă din anul 1907 , Tolstoi este conştient de spectrul morţii afirmând la un moment dat că ,,in ultima vreme simt că în fiecare zi este sărbatoare’’. Religia este vazută de autor ca o relaţie a omului cu Dumnezeu , iar a-L iubi pe Dumnezeu semnifică iubirea desăvârşită.
Tolstoi discută şi despre cele două categorii filosofice fundamentale (timpul şi spaţiul),interesantă este conceptia sa despre timp pe care îl divide doar în trecut si viitor . Viaţa este privită ca o munca incredinţată de Dumnezeu , iar facând această muncă omul va fi fericit.
Jurnalul tolstoian are unele pasaje de rugaciune unde autorul îi cere lui Dumnezeu forţa de a dispreţui trupescul ,uitarea de sine , înfrânarea faptelor şi vorbelor şi a oricărui lucru care nu este călăuzit de iubire . Spre ultimii ani din jurnal şi din viaţă Tolstoi are o viziune apofatică a lui Dumnezeu afirmând că pe Dumnezeu nu-L putem înţelege , ci doar comunica cu El prin interme- diul iubirii . Mintea şi raţiunea umană nu-L poate cuprinde pe Dumnezeu.
Despre biserica Tolstoi afirmă ca este coruptă şi dăunatoare . Aceasta parere a fost una constantă în viaţa marelui romancier ; din aceasta cauză va fi excomunicat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse in 1901.
Partea a doua a carţii ne infăţişează o serie de aforisme ale lui Tolstoi consemnate de medicul său personal slovacul Makoviţki.
În concluzie cartea ne pune în faţă un om la finele existenţei sale lumeşti , care discută discret in singuratate cu sine însuşi , despre om şi Dumnezeu meditând asupra unor întrebări infinite şi căutând o altă exprimare decât cea din marile sale romane .
O carte excelenta, usoara, cu un limbaj simplu si accesibil tuturor, cu multa actiune si mult dialog. O analiza psihologica plina de farmec a trairilor recente si totodata trecute ale scenaristului Hideo Harada, un barbat de 48 de ani. Actiunea are loc in Japonia anilor 80, iar personajul central tocmai trecuse printr-un divort, ajungand singur si uitat de toti, inclusiv de fiul sau, Shigeki. In increngatura de sentimente si iluzii puternice care ii sorb seva, apare o femeie mai tanara cu 15 ani, complexata de o cicatrice de pe piept. Cum evolueaza relatia lor, cine se dovedeste a fi, cum apar si dispar parintii lui morti de atatia ani, cine il scoate din tot acest epuizant labirint…merita sa aflati.
Portocala mecanica este o carte despre destin. E o exagerare sa spui ca este o carte a zilelor noastre, ca e o carte despre moravurile noii generatii. Este de fapt o postare a tanarului universal intr-un secol al argoului rusesc. Ce aduce nou insa acest roman este programul prin care criminalii devin pasnici. Din punctul meu de vedere cartea este o alegorie a mitului pesterii- omul care vede doar cu spatele si trebuie sa isi inchipuie realitatea. Pe Alex nici nu l-am iubit nici nu l-am urat. Este un personaj plat fara nimic iesit din comun, iar maturiazarea lui din final mi se pare hilara. Actiunea este inaltatoare, fostul puscarias realizeaza ca ar vrea un copil si o sotie si constientizeaza ca, poate si odrasla sa va ucide batrane si ca este neputincios in fata acestul tavalug. Totul este mascat, din pudicitate, parca, in argoul adolescent, spre savoarea cititorului.
Scrie o recenzie pentru etapa a patra a concursului!
Poti castiga un set complet al celor 10 titluri ale programului “Citeste mai mult” si un ceas Vodafone Romania.
